Multinaţionala de la Cluj. Aşa este cunoscută în lume AROBS Transilvania Software. Motivul? Este printre puținele companii româneşti care fac achiziții de firme în afară și au birouri internaționale.
Fondată în 1998 într-un apartament, AROBS a ajuns după mai bine de două decenii furnizor de servicii de dezvoltare software și soluții IT inovatoare pentru clienți din 14 țări din Europa de Vest, America de Nord și Asia.
Compania are expertiză puternică în servicii software pentru mai multe industrii și specializare înaltă pe Automotive, Life Sciences & IoT, Travel, Telematics sau soluții de optimizare a afacerilor.
„Ne identificăm ca fiind European by birth, International by culture. Am crescut organic și prin achiziții îndrăznețe de 21 de ani, bucurându-ne de originea noastră într-o regiune multiculturală profund europeană și de deschiderea către comunicarea și interacțiunea globală. Bazată pe această cultură internațională, AROBS este într-o continuă extindere pe piețe noi, atât în Europa cât și în Asia”, spune Voicu Oprean.
Anul trecut, compania avea peste 800 de angajaţi în 7 birouri din România și 7 sedii internaționale.
„Am cumpărat două firme în Benelux, care sunt pe piață sub numele de CoSo by AROBS. Acestea au completat distribuția noastră geografică, noi fiind deja prezenți în Germania, Ungaria, Republica Moldova și Indonezia”, a explicat antreprenorul.
Toată această dezvoltare a fost posibilă datorită unei foarte bune politici de resurse umane, prin care compania a ştiut să identifice, să menţină şi să atragă specialişti de top.
“O altă strategie a noastră vizează comunitățile mici și mijlocii cu potențial. Pentru noi, deschiderea birourilor în Iași, Suceava, Baia Mare, Târgu Mureș, Arad (dar și în Budapesta, Chișinău, iar, mai nou, Belgrad) a însemnat accesul la oameni foarte bine pregătiți de către universități cu o imagine consolidată”, arată antreprenorul cum reuşeşte să susţină creşterea de 15% în fiecare an a echipei AROBS.
Voicu Oprean ocupă locul 3 în TOP 10 Antreprenori din Tehnologie și Inovație
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Nawaf Salameh a pus bazele grupului Alexandrion în urmă cu peste 25 de ani, un business de familie pe care l-a dezvoltat treptat atât pe plan local cât și internațional.
Spiritul antreprenorial și l-a dezvoltat încă din familie, tatăl lui fiind distribuitor de medicamente și proprietarul unui lanț de farmacii în Siria. A vrut să devină regizor însă la îndemnul mamei ajunge în România și urmează cursurile Facultății de Medicină.
S-a lansat în business în Grecia, acolo unde a ales să facă rezidențiatul. Mai întâi a făcut comerț cu dulciuri, iar apoi a preluat o mică distilerie în Creta. „Am devenit om de afaceri în Grecia, dar locul meu unde am crescut de la 17 ani a fost România. Nu puteam să aleg o altă ţară“, spune omul de afaceri.
A reușit să își conducă mai târziu afacerea ca pe un platou de filmare. Fiecare produs nou, fiecare achiziție trebuia să aibă în spate o istorie, să promoveze o viziune, să transmită o emoție. Acum, peste ani, Nawaf Salameh consideră că visul său de a fi regizor s-a împlinit.
Alexandrion Group este cel mai mare producător de băuturi spirtoase din România, unitatea de producție fiind localizată în localitatea Pleașa (județul Prahova), având totodată birouri și filiale în Cipru, Brazilia, Grecia și SUA. Planurile pentru dezvoltarea businessului în România sunt uriașe, omul de afaceri dorind să investească 200 de milioane de euro în următorii 10 ani.
O nouă linie de business
Pe lângă producția de băuturi spirtoase, grupul activează, pe piața românească, în mai multe sectoare economice.
În primăvara anului 2018, Alexandrion Group, cel mai mare producător de băuturi spirtoase din România anunța că va prelua portofoliul de vinuri românești al grupului Halewood.
„Alexandrion Group va deveni prin această achiziție unul dintre cei mai puternici și mai competitivi jucători de pe piața din România. Suntem o companie cu tradiție, care investește în România și acordă maximă atenție necesităților și cerințelor consumatorilor săi. Suntem foarte selectivi cu afacerile pe care le includem în portofoliul nostru și avem încredere că această decizie va fi pe placul consumatorilor noștri”, declara atunci Nawaf Salameh, președintele și fondatorul Alexandrion Group.
Anul trecut în aprilie, grupul anunța că a reunit cele şase firme achiziţionate în 2018 prin preluarea Halewood Wines and Spirits România, sub denumirea The Iconic Estate. Astfel, noua entitate deține instalații de producție și depozitare, linii de îmbuteliere pentru vinuri liniștite și spumante, depozit cu temperatură controlată și pivnițe subterane.
Vinăria din Tohani, Gura Vadului, este una dintre cele mai mari pivnițe din regiunea Dealu Mare, cu o capacitate de procesare de 5.000 tone de struguri pe an, fiind produse aproximativ 3,6 milioane de litri anual, reprezentând 5 milioane de sticle. An de an, vinurile produse au fost premiate în diverse competiții internaționale, cea mai de notabilă fiind cea pentru primul producător român medaliat cu aur, pentru Prahova Valley Special Reserve Pinot Noir 1999 la Concours Mondial de Bruxelles în anul 2002.
Deținător a peste 255 ha de podgorii într-una dintre cele mai fertile regiuni viticole din România – Dealu Mare, The Iconic Estate vinde vinurile sale în mai mult de 40 de țări din întreaga lume și a devenit cel mai mare exportator de vinuri îmbuteliate din România, aproximativ 40% din producția anuală fiind vândută în străinătate.
Pivnițele Rhein & CIE Azuga, parte din The Iconic Estate, reprezintă cea mai veche locaţie unde se produce, fără întrerupere de la înființare (1892) și până în prezent vinul spumant după metoda tradițională – metoda Champenoise.
Implicare socială
Nawaf Salameh conduce și fundația Alexandrion, înființată în 2003, ca urmare a numeroaselor activităţi umanitare desfăşurate de firmele din cadrul Alexandrion Group.
De-a lungul timpului, Fundaţia Alexandrion şi-a pus amprenta atât în susţinerea performanţelor sportului românesc, cât și în sprijinirea și promovării culturii.
Gala Trofeele Alexandrion a ajuns la cea de-a cincea ediție, în timp ce Gala Constantin Brâncoveanu a ajuns să fie organizată și peste hotare.
Nawaf Salameh ocupă primul loc în clasamentul celor mai importanți antreprenori de pe piața vinului și locul 8 în Top 10 Cei mai buni Antreprenori din România
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Decizii complicate, noi direcţii de business, tranzacţii importante. Fără îndoială, antreprenorul Dan Ostahie nu a avut cum să se plictisească anul trecut. Altex şi Media Galaxy trebuie să facă performanţă pe o piaţă extrem de complicată, aşa că omul de afaceri s-a văzut nevoit să ia câteva decizii strategice.
Iar cea mai importantă a fost în luna august, când Altex a părăsit platforma marketplace a eMAG după o prezenţă de peste un an şi jumătate. Motivul anunţat a fost creșterea comisioanelor practicate de eMag.
Pe de altă parte, cele două companii sunt concurente, chiar dacă au modele de business uşor diferite, iar anumite informaţii la care cel mai mare jucător din comerţul online avea acces puteau să-i confere un avantaj competitiv.
Dan Ostahie a decis astfel să renunţe la o sursă importantă de venituri pe termen scurt, pentru a-şi securiza businessul. Să contracareze, a ales o strategie inedită pentru campania Black Friday, întinzând-o pe o durată mult mai lungă decât toată concurenţa.
Inovație în business
O altă inovaţie în businessul Altex poate fi considerat parteneriatul cu Auchan. Împreună, cele două companii au lansat în România conceptul de shop-in-shop. Astfel, retailerul electroIT îşi va amenaja magazine în cadrul hipermarketului, reducându-şi astfel semnificativ costurile.
Pentru început, au fost alese trei locaţii cu profiluri diferite, în Galaţi, Ploieşti şi București. Altex continuă însă să-şi extindă şi reţeaua, ajunsă la peste 100 de unităţi, noi deschideri de magazine fiind anunţate pentru începutul acestui an.
Strategia lui Dan Ostahie a fost actualizată, chiar la finalul anului, cu o tranzacţie surpriză. Firma Complet Electro Serv, parte a grupului Altex, a preluat RTC Proffice Experience, unul dintre cei mai importanți distribuitori de consumabile și mobilier pentru birouri din România, care aparținea fondului de investiții Oresa Ventures.
Dan Ostahie ocupă locul 10 în Top 100 Cei mai buni Antreprenori
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Cu venituri de peste 7 miliarde de euro, cu o creştere anuală de 8-10%, logistica în România reprezintă unul dintre cele mai dinamice şi competitive segmente de piaţă.
Dacă înainte de criză din 2008 eforturile firmelor din
domeniu de a-şi creşte veniturile nu erau foarte mari şi nici nu erau bazate pe
standarde înalte de performanţă, situaţia s-a schimbat radical după anii de
criză.
Pentru a-şi menţine competitivitatea, firmele de logistică
trebuie acum să ia decizii bazate pe eficienţă, productivitate, flexibilitate
sau inovaţie. De ce? Pentru că au crescut tendinţa de specializare a firmelor
de transport, cerințele clientilor în materie de calitate, măsurată concret
prin formule KPIs (Key Performance Indicators, ex. On Time Delivery) și
bonusată prin sisteme de tip bonus malus.
Dacă vrei să devii antreprenor în logistică și dorești să participi la licitațiile companiilor mari, cu valori de milioane de euro anual, ai nevoie de experienţă similară în industrie, situaţie financiară bună, vechimea flotei, dovada trainingurilor pentru şoferi, nivelul de echipare a depozitelor. De aceea, recomandarea mea este de a avea o perioadă inițială de 1-2 ani, de rulaj, cu proiecte mici, iar in perioada aceasta firma să își planifice trecerea de la stadiul de “generalist”, la cel de “specialist”. Mare atenție la anumite industrii cu cerinţe extrem de stricte, de exemplu farma, cu o legislație complexă ce creează responsabilități legale.
Totul începe cu definirea unei Strategii, să fie flexibilă,
adaptabilă. Strategia are nevoie să ia în considerare interesele, nu
întotdeauna convergente, ale stakeholderilor, un alt element de noutate prezent
în piaţa de transport datorită creşterii nevoilor de finanţare, de asociere, de
fuziune.
Pasul doi, implementarea: trebuie obligatoriu să conţină
trei elemente: unicitate (ce nu are competiţia), competenţă (ce nu poate
competiţia) şi preferabilitate (ce poţi face mai bine decât competiţia).
Pasul trei, poziționarea: focus spre profitabilitate, cotă
de piaţă, superioritate tehnică (camioane de ultimă generaţie, echipamente
moderne pentru depozite), inovaţie (augmented reality în logistică) sau poate o
strategie low cost.
In background, extrem de important este zona de analiza:
PEST (accize, asigurări, fluctuație valute, impozite diurne, norme noi de
mediu…), analiza make or buy (flota proprie?, depozit propriu?..), analize
financiare (Return on Capital Employed, Net Cash Flow, Break Even…)
Ar mai fi multe de mentionat, însă elementul comun al oricărei
strategii alese este: ”Fă ceva complet diferit“!
Articol realizat de Rareș Măcinică, managing partner Mayanna Consulting Group
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Adrian și Neculai Mihai dețin, împreună cu Felix Pătrășcanu, FAN Courier, companie înființată în anul 1998.
Drumul parcurs de cei trei acționari nu a fost unul ușor, mai ales în primii ani de antreprenoriat, atunci când livrările (plicurile) în țară erau făcute cu trenul, întrucât cele trei mașini ale membrilor fondatori erau folosite la livrările din București. Totuși, cineva trebuia să preia coletele la destinație, uneori chiar în miezul nopții, astfel că cei trei antreprenori au fost nevoiți să apeleze la diverse cunoștințe, rude sau prieteni pentru a-i ajuta în visul lor.
Cu multă muncă și investiții, businessul FAN Courier a luat avânt, astfel că în 2006 a ajuns liderul pieței românești de curierat. De atunci și până în prezent cei trei antreprenori au reușit să păstreze compania pe primul loc.
„Proiectul FAN Courier este, cu siguranță, în plan profesional, cea mai mare realizare a mea și a partenerilor noștri. Dacă ne uităm în urmă, am pornit la drum cu o Dacie și acum avem o flotă de peste 4.000 de autovehicule, am început activitatea într-un apartament de bloc și acum ne desfășurăm activitatea pe aproape 100.000 de metri pătrați“, spune Felix Pătrășcanu, membru fondator al companiei.
În prezent, FAN Courier deservește cei peste 50.000 de clienți, majoritatea persoane juridice, cu ajutorul unei echipe formate din peste 6.850 de colaboratori și a unei flote auto de peste 4.200 de autovehicule. În 2019, businessul a crescut cu 15%, ajungând la 168 milioane de euro, iar pentru acest an, cei trei acționari se așteaptă la o creștere de cel puțin 10%.
“În 2019, am menținut ritmul investițiilor de peste 15 milioane de euro asumate la începutul anului, 11,5 milioane de euro fiind alocate doar pentru dezvoltarea flotei auto, restul fiind alocat unor proiecte de training, inovație, tehnologie”, spune Neculai Mihai.
Potrivit lui Adrian Mihai, FAN Courier va continua să deruleze investiții importante și în 2020, cea mai mare parte fiind alocată unui nou HUB la Cluj, unde cei trei acționari estimează că vor obține autorizația de construcție după aproape trei ani de așteptări.
Felix Pătrășcanu împreună cu frații Mihai ocupă locul 7 în Top 10 Cei mai buni Antreprenori
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Grupul Carmistin, controlat de familia Paraschiv, este unul dintre cei mai mari jucători de pe piața agroalimentară din România, fiind unul dintre puţinele holdinguri agricole româneşti care funcţionează în sistem integrat.
Carmistin integrează în proporţii de 90% lanţul de producţie agrozootehnic, începând de la cultivarea cerealelor, producţia de furaj, creşterea animalelor (pui, porc, vită) până la abatorizare, procesare şi distribuţie de produse şi preparate din carne (inclusiv în reţeaua proprie de retail).
Înființat la începutul anilor 2000, Grupul Carmistin este compus din peste 20 de companii, grupate în 4 divizii de producție: pui, porc, vită și agricultură. Principalele companii ce formează grupul Carmistin sunt Avicarvil, Avirom Plus, Avicarvil Farms, Avicarvil Farming, Avicarvil Food & Distribution, Porcellino Grasso, Agrikilti, Carmistin Trading, Carmistin International, Pajo Agriculture și Tracian Beef, numărul de angajați din cadrul Grupului depășind 2.000 la finele lui 2019.
În ultimii ani Grupul s-a dezvoltat semnificativ, cifra de afaceri anuală cunoscând o creștere de două cifre în perioada 2016-2019, depășind la finele anului trecut pragul de un miliard de lei. Toate aceste rezultate au venit ca urmare a viziunii antreprenorului Iustin Paraschiv, care în strategia de business s-a bazat pe două elemente: investiții în noi linii de business și noi capacități de producție.
Potrivit antreprenorului, în perioada ianuarie 2019 – ianuarie 2020, au fost realizate investiții în valoare de 20 milioane de euro. S-au făcut investiții considerabile pe linia de pui, capacitatea Grupului ajungând la o producție anuală de peste 20 milioane de pui crescuți și abatorizați în facilități proprii, dar și pe linia de porc, o altă investiție majoră fiind demarată în ferma de creștere suine din localitatea Ipotești, județul Olt.
“Vom continua să realizăm investiții, anul acesta concentrându-ne pe retehnologizare și deschiderea de noi capacități, atât pe linia de pui, cât și pe cea de creștere a suinelor”, spune antreprenorul Iustin Paraschiv.
Iustin Paraschiv ocupă primul loc în Top 10 Cei mai buni Antreprenori din AGRICULTURĂ și INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Au trecut aproape trei decenii din momentul în care Alexandru Rizea deschidea la Brebu, în Câmpina, un mic atelier de tâmplărie. I-a dat numele Lemet, de la lemn-metal, deoarece îşi propusese să facă şi confecţii metalice.
Astăzi, Lemet este unul dintre marii producători români de mobilă. Mai mult, pentru desfacerea produselor sale a dezvoltat LEMS, cea mai mare reţea de magazine de mobilă din România. Aceasta a ajuns la 71 de unităţi, înregistrând anul trecut o cifră de afaceri de 45,6 milioane de euro, mai mare cu 12% faţă de cea înregistrată în 2018.
Mai trebuie remarcat că pe platforma Lemet de la Brebu și în rețeaua LEMS lucrează peste 1.600 de angajați, iar halele de producție și depozitare ale fabricii acoperă o suprafață totală de 41.000 de metri pătraţi.
În toată această construcţie, Alexandru Rizea a fost ajutat de familie, soţia şi cei doi copii având un rol determinant în modul în care arată astăzi compania.
Conştientă de impactul pe care afacerile serioase trebuie să-l aibă în comunitate, familia Rizea acordă o importanţă deosebită proiectelor de responsabilitate socială, finanţând activităţi cu scop umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, științific, religios sau sportiv.
De exemplu, Lemet a susţinut programele Leaders Explore şi Câmpina Open MTB – Race for Autism şi a participat, în calitate de sponsor, la deschiderea Centrului Glasul Autismului din Câmpina. Mai mult, asociaţia “Bucuria de a invinge” şi Lemet au sponsorizat diferite evenimente efectuate de şcoli şi cluburi sportive, au venit în ajutorul persoanelor nevoiaşe şi au susţinut restaurarea unor lăcaşe de cult.
“Nu avem o strategie de CSR documentată pe suport electronic sau de hârtie, ea este însă în mintea tuturor. Ea se regăseşte în ADN-ul companiei, împreună cu celelate valori ale Lemet“, explică fiica lui Alexandru Rizea, Adina Ionescu, directorul de CSR al Lemet.
Familia Rizea ocupă locul 7 în Top 10 Cei mai buni Antreprenori din INDUSTRIE
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Nevoia de a atrage investiții și
de a promova exporturile pentru a sprijini industrializarea, diversificarea
economică și transformarea structurală este la fel de mare ca oricând, pentru
orice stat în curs de dezvoltare și mai puțin dezvoltat. Ca și pentru orice
stat dezvoltat, de altfel, dacă ne uităm la numeroasele politici industriale
noi adoptate în ultimii ani de către țările dezvoltate, care se bazează într-o
măsură semnificativă pe atragerea investițiilor în general și a investițiilor
străine directe, în special.
La nivel global, cererea de investiții este la fel
de puternică ca întotdeauna, oferta scade și piața este mai puțin prietenoasă
decât în urmă cu câțiva ani. Se conturează din ce în ce mai clar tendința de
scădere a investițiilor productive transfrontaliere și crește ritmul adoptării
tehnologiilor digitale în lanțurile de aprovizionare globale în multe industrii.
În acest context, UNCTAD vede esențială o creștere
explozivă a utilizării zonelor economice speciale (SEZ, special economic zones,
peste 1.000 identificate în utimii 5 ani și alte 500 în curs de implementare)
ca instrumente de politică pentru atragerea investițiilor pentru dezvoltarea
industrială.
Dar din păcate, statul român pare că nu vede aceste
mișcări globale. Cum pare că nu vede că în viitorul foarte apropiat va trebui
să facă față nu numai provocărilor asociate unui climat de investiții și comerț
mai dificil ci se confruntă și cu și alte provocări, dintre care cea mai
importantă este noua revoluție industrială, care ar putea eroda puternic
importanța costurilor scăzute ale forței de muncă, avantajul concurențial
tradițional al României în cursa atragerii investițiilor străine.
În 2018, datele oficiale arată o creștere a
ponderii vânzărilor filialelor companiilor multinaționale la 32% din PIB-ul global,
un nivel al activelor de peste 110.000 miliarde dolari și circa 76 milioane
salariați. Spre comparație, în 1990, care ar fi trebuit să fie anul de start al
României în cursa modernizării sale, aceste filiale aveau active de peste 6.200
miliarde dolari și circa 28 milioane salariați. Vânzari de 7.000 miliarde dolari
în 1990, vânzari de peste 27.000 miliarde în 2018.
Fie că ne place sau nu, aceste companii
multinaționale sunt vectorul globalizării, orice stat aflat în competiție cu restul
pentru atragerea investițiilor străine, trebuie să aibă relații cu acești jucători
globali. Are oare statul nostru relații măcar cu aceste companii, cunoscută
fiind lipsa de dialog a unor guverne cu mediul de afaceri? Nu prea se văd…
Cum nu se vede nicio companie multinațională
deținută de statul român. Și acest lucru în condițiile în care la nivel global
sunt peste 1.500 astfel de companii, în peste 73% statul deținând direct sau
indirect majoritatea. Să vorbim de nivel regional, Europa Centrala și de Est?
Statele vecine au mers pe un model care s-a dovedit câștigător: au utilizat
resursele pe care le aveau, monopolul din țara de origine și au mers în țările
vecine, evident sprijinite de statul de origine.
Subscriu opiniei că antreprenorii formează coloana
vertebrală a unei economii, că o economie națională are în egală măsură nevoie
de capital autohton și de capital străin, însă azi un antreprenor are nevoie de
susținere și consolidare a spiritului său, economia României are nevoie mai
mult decât oricând de educație antreprenorială, întrucât contextul în care ne
aflăm este unul diferit total de capitalismul clasic, în care s-a născut și
dezvoltat antreprenorul român care, în lipsa unor insituții specializate sau
mentori care să-l ajute să se orienteze, s-a autoeducat.
De altfel, deopotrivă și antreprenorul, și
corporația multinațională au nevoie de investiții ale statului în trei domenii
prioritare: infrastructură, educație, sănătate. Am pierdut deja atât de mult
timp, trebuie să ne trezim și să vedem cât de mult se transformă lumea noastră.
În ciuda unor povești antreprenoriale de succes dezvoltate în România de întreprinzători români, care validează viziunea și curajul antreprenorului român- două din trăsăturile definitorii ale succesului în internaționalizarea afacerilor, nu contăm ca țară de origine în universul companiilor multinaționale pentru că ne-a lipsit maturitatea, ne-au lipsit resursele financiare, ne-a lipsit suportul statului. Programe de promovare a exportului nu sunt suficiente pentru internaționalizarea afacerilor antreprenoriale românesti. Odată ieșit pe alte piețe prin filialele sale, antreprenorul român va vedea singur diferențele, va căpăta și mai multă experiență și va învăța și mai multe lucruri pe care le va aduce acasă.
Articol realizat de Daniel Stăncescu, CEO AdePlast
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Nouă criză în care am pășit de ceva timp nu se
manifestă la fel cu cea pe care am mai trăit-o în anii 2008-2010, prin accesul
mult mai restrictiv la finanțare, la piețe, la clienți. Criza prezentă este
mult mai puțin evidentă și este bine mascată de creșteri de PIB consecutive, de
un nivel de șomaj derizoriu, de un consum vesel și molipsitor, de un capital privat
aparent disponibil și ieftin și, deci, de un “spirit” optimist aproape fără
rezerve.
Cine are curaj să pună la îndoială că “România e
pe val”? “Trăim bine” pare să fie sloganul de ţară al ultimilor ani. Dar asta
doar la suprafaţă, întrucât criză există și este foarte profundă, iar modul în
care se manifestă este că nu te lasă, ca antreprenor, să îți realizezi
adevăratul potențial, să treci la next level. Multe companii
antreprenoriale și-au atins nivelul de maturitate, au acumulat capital propriu,
au produse și servicii competitive pentru care există cerere fermă, însă nu mai
pot crește pentru că… nu au cu cine. Nu au suficient de mulți oameni, sau
suficient de bine pregătiți, sau măcar dispuși să învețe sau să se
reconvertească profesional. Indiferent de domeniu, este din ce în ce mai greu
să găsești angajați pentru orice tip de post. Mulți dintre antreprenorii care
ani de zile și-au construit și dezvoltat companiile, pot ajunge în blocaje
tocmai pentru că nu găsesc resursele umane necesare care să preia noi proiecte
sau noi activități cerute de piață respectivă. Iar asta înseamnă că se
produce mai puțin, că se generează mai puțină avuție și chiar mai puține
taxe față de potențialul momentului. “Lăsăm bani pe masă”, cu alte cuvinte.
Soluții? Ar fi câteva, care împreună ne-ar putea
ajuta…
În primul rând s-ar putea face o restructurare
serioasă a aparatului de stat, supra-capacitat și căpușat de fini și “pile” în
ultimii ani și care concurează neloial cu mediul privat prin prisma salariilor
foarte mari oferite, de multe ori fără vreo ecuație de eficiență. Oamenii
restructurați care ar ieși din acest sistem ar avea oportunități să își
găsească un rol în sistemul privat, fie că angajați, fie ca noi antreprenori.
În același timp, “sistemul public” ar putea funcționa foarte bine în
continuare, cu mai puțîn birocrație și mai multă digitalizare. Acest lucru este
totuși puţin probabil să se întâmple într-o manieră semnificativă într-un an
electoral. Și atunci…
…o altă soluție ar fi relaxarea proceselor de
atragere de forță de muncă de afară. Acest lucru a început să se întâmple, încă
mult prea timid prin prisma numărului de permise de muncă acordate, dar și a
spectrului foarte restrâns de domenii astfel deservite. Sunt companii care
facilitează aducerea de muncitori de pe alte continente (în principal Asia)
care activează cu succes în turism în baza limbii engleze fluente și respectiv
în construcții, unde comunicarea este de multe ori suplinită de
îndemânare. Domeniile în care suntem departe de a fi găsit soluții prin prisma
forței de muncă de afară sunt însă și cele mai dureroase: servicii medicale,
învățământ și chiar IT. Nu există însă o strategie de țară prin care să fie
țintite ţări cu o cultură latină, mult mai apropiată de a noastră, din America
Centrală și America de Sud, cărora ar trebui să le putem crea programe speciale
cu condiții facile de imigrare și integrare pentru acoperirea necesarului de
forță de muncă în anumite sectoare, dar și pentru a mai tempera sporul
demografic negativ. În plus, fondul problemei este dat nu doar de procesele
birocratice foarte greoaie, dar, mai ales, de o deschidere limitată a noastră,
ca popor, de a primi cu brațele deschise și a integra “străini”.
Cea mai realistă soluție, 100% la îndemână
antreprenorilor români, este însă externalizarea unor activități. Afacerile
trebuie să aibă oameni potriviți și suficienți numeric pentru obiectul
principal de activitate, cel care le creează avantajul competitiv în piață,
orice alt proces secundar putând fi externalizat. Fie că vorbim despre servicii
de finanțare și gestiune a creanțelor (#factoring), de servicii de vânzări de
tip telesales/telemarketing și Door2Door sau de servicii suport clienți, de
gestiune a contabilității, HR sau chiar IT, din ce în ce mai mulți antreprenori
încep să înțeleagă beneficiile colaborării cu firmele specializate din
piață și aleg să lucreze cu astfel de parteneri. Acestea s-au dezvoltat
mult în ultimii ani și și-au creat o foarte bună reputație, nu doar în România,
ci și pe alte piețe, de unde le vin proiecte. Ele nu au un secret anume, însă
specializarea le permite să ajungă la niveluri de expertiză și eficientă foarte
ridicate, bazate atât pe expunerea la multe domenii dar și pe economies of
scale, astfel încât să poate acoperi întreg spectrul de servicii care formează
cererea. Productivitatea această miraculoasă se bazează pe
combinația optimă dintre angajați bine pregătiți și motivați, tehnologii de
ultima generație inclusiv #RPA (robotic process automation) și un management
modern și flexibil, adaptat profilului și dinamicii angajaților și clienților.
Ca antreprenor, dacă nu ai suficienți oameni, nu îi poți “produce” pur și simplu, însă îți poți reconfigura procesele interne. Anumite fluxuri se pot externaliza, iar resursele umane interne astfel “eliberate” își pot asuma alte roluri, mai relevante pentru obiectul principal de activate al afacerii.
Bogdan Roşu este director executiv al Next Capital şi preşedinte al Asociaţiei Române de Factoring
Datele recente arată că în țara noastră anual se generează peste 470 kg de deșeuri pe cap de locuitor. Pentru mulți dintre noi, deșeurile reprezintă o pierdere economică și o povară pentru societate, dar deșeurile pot fi și o resursă dacă sunt gestionate corespunzător.
Deși este o industrie care se ocupă cu „resturi”, prin conștientizarea și valorificarea acestui domeniu, România poate ajunge la o economie circulară, în care nimic nu se risipește.
Cum fiecare cetățean are datoria de a proteja mediul în
care trăiește, la fel este și de datoria companiilor să implementeze soluții
profesionale care să reducă impactul negativ asupra mediului și biosferei.
Antreprenorii, pe lângă o viziune orientată spre dezvoltarea companiilor, au
început din ce în ce mai mult aibă și viziuni și obiective orientate spre
natură, armonizând dezvoltarea companiei cu respectul față de mediu. Unele
companii implementeaza politici de mediu cu amprenta de carbon zero sau
negativă.
De exemplu, o simplă amplasare de coșuri de colectare
selectivă în interiorul clădirilor în care angajații își desfăsoară
activitatea, cu un program inteligent de motivare,
poate schimba rapid abordarea multora față de acest aspect, prin trezirea unei
conștiințe colective legate protejarea mediului. Sună ca o poveste frumoasă,
dar nu este doar o poveste. În țara noastră sunt deja zeci de astfel de companii care au
implementat politici zero-waste și
generează în timp valori interne pe care angajații și le asumă în mod natural.
Este în conștiința noastră să ne protejăm urmașii, cu cât mai rapid înțelegem că trebuie să reducem cantitățile de deșeuri, de ambalaje sau alt fel, generate, cu atât mai ușor ne va fi să prevenim degradarea ireversibilă a mediului și le vom putea lăsa copiilor noștri o planeta verde, de care se vor putea bucura în pace. EcoSmart Union SA susține operatorii economici care își doresc să implementeze soluții de colectare selectivă.
Articol realizat de Iulian Stoicescu, director generalEcoSmart Union
Acest articol a apărut în anuarul „100 Cei mai buni Antreprenori”, ediția 2020, disponibil în rețeaua InMedio.
Motivațiile antreprenorilor pentru a-și vinde firmele sunt diverse și sunt adesea oglindirea etapelor profesionale și personale în care se află. Pentru unii...
